Nu putem avea pretenţia să construim autostrăzi, să avem un sistem de educaţie performant şi să facem geopolitică în jurul Mării Negre când noi nu suntem în stare să scăpăm de nişte maidanezi. Ar trebui să ne privim în oglindă şi să admitem cât de slabi suntem ca naţiune. Sursa: EVZ

S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. O haită de câini m-a încercuit la 3 dimineaţa după ce parcasem maşina pe o alee din apropierea blocului. Pur şi simplu nu voiau să mă lase să trec, considerând că la acea oră nu aveam ce să caut pe teritoriul lor. Gaşca aia de câini o ştiam de mult timp şi erau pe acolo câţiva tipi foarte duri. Se înfrăţiseră inclusiv cu nişte mexicani din LA. Ca să ajung în scară a trebuit să înconjur blocul şi să intru prin spate. Am fost pus la respect şi am cedat blazat şi debusolat după toată tensiunea acelei zile. Întâmplarea e relevantă pentru că totul s-a petrecut în noaptea turului doi al alegerilor locale. Închisesem ediţia la 2 noaptea pentru că aşteptasem numărarea paralelă a voturilor. Când am ajuns în lift m-a apucat un râs nervos: cât de ridicol este să visezi reforme, modernizare, să dezbaţi planuri de viitor, să trasezi axe geo-strategice pe harta lumii când nu ştii dacă nişte câini te vor lăsa să intri în casă. Orice discuţie despre lucruri serioase e fără sens. Nu vă mai umflaţi în pene. Păziţi-vă fundurile să nu fiţi muşcaţi.

Suntem într-un vertij instituţional. Folosim cuvinte care n-au legătură cu problema în discuţie. N-avem puterea de a ne concentra pe subiect, ni se pare că spunem ceva dar nu rămânem cu nicio idee în cap. În problema câinilor comunitari, n-am înţeles o iotă de 10 ani de când tot ascult discuţii. N-am înţeles ce vor iubitorii de animale. Nu pricep ce au în cap autorităţile. Ne învârtim în jurul cozii. "Nu vrem să îi omorâm dar nici să-i adăpostim n-avem bani, nu vrem să părem sadici dar nici să se creadă că