Miercuri, 29 februarie, Jurnalul Naţional vă oferă, în cadrul colecţiei de literatură românească Biblioteca pentru toţi, volumul „Spovedanie pentru învinşi, trecut şi viitor”, de Panait Istrati.
Panait Istrati, fiul unei spălătorese şi al unui contrabandist grec, s-a bucurat în timpul vieţii de recunoaşterea talentului său literar de către Romain Rolland, cel care l-a numit „un Gorki balcanic”. S-a născut în 1884, la Brăila, şi a avut un destin de excepţie. În timp ce (preadolescent fiind) muncea la stăpân, băiat de prăvălie, „nouăsprezece ceasuri de goană zilnică”, în cele câteva ore rămase libere citea cu patimă. Lectura, ca alternativă salvatoare, i-a fost, după cum a măsturisit, „izvorul tuturor bucuriilor şi al surprizelor unei vieţi de copil chinuit”.
A împletit frânghii, a fost hamal în port, mai târziu zugrav, a purtat în fiinţa sa dorul de ducă, de cunoaştere şi experienţă a situaţiilor-limită, a fost o haimana autodidactă care a tânjit după dreptate, solidaritate, prietenie. Părăsit de tată, sărac, aşezat din naştere între cei umili, participarea sa în 1905 la o manifestaţie de solidaritate cu revoluţia rusă este justificată. Călătoreşte apoi în Grecia şi în Egipt, ajunge la destinaţii de legendă, Pireu, Marsilia, Port Said şi Damasc, dar susţine constant (până la un moment dat) mişcarea socialistă.
Cel care avea să ajungă scriitor important de limbă franceză a învăţat limba singur, după dicţionar. Ajunge la Paris şi apoi la Nisa, unde se afla când a scris o scrisoare disperată: „Astăzi începe anul 1921, dar pentru alţii. Pentru mine este începutul sfârşitului. Este oare nevoie să te explici atunci când te hotărăşti să părăseşti lumea asta?”. A încercat să se sinucidă, nu a reuşit, iar scrisoarea a ajuns într-un târziu la Romain Rolland, căruia îi era adresată. Acesta îl încurajează şi îl ajută să publice, astfel că, după
