Nu are cont de Hi5, are blog, si nu a ajuns inca la Cenaclul Flacara. Nu marcheaza goluri, dar este de temut cand are in fata un pix si o foaie. Camil Petrescu reincarnat. Atacantul Ciprian Marica nu ne-a dezamagit si dupa ce ne-a tinut la curent in jurnalul sau cu ce a facut la Euro pe la antrenamente si pe banca de rezerve, scriitorul de ocazie ne loveste din nou pe blogul sau, explicandu-ne foarte plastic ce a simtit la vestiare, dupa meci, acasa, in pat si cum va reusi sa treaca el peste infrangerea cu 3-0 in fata Lituaniei.
"Sper sa iesim si noi intariti din acest cosmar, infringerea in fata Lituaniei. Va fi greu, pentru ca sintem in continuare zdruncinati serios de ce s-a intimplat simbata seara", asa isi incepe Marica expozeul. Introspectie si zbucium launtric. Mai ceva ca in romanele lui Camil Petrescu. Si deja incepe sa fie mai tragic ca Bacovia. Stati sa vedeti. Jucatorii erau descompusi probabil ca in poezia Vara. (Mai ales Tamas - nota redactiei)... "Vestiarul parca era camera de gazare. Numai chipuri descompuse de tristete si umilinta, iar ca fond sonor doar frinturi de cuvinte. Apoi, o liniste totala, infioratoare". Simbolistica lui Marica nu se opreste aici, mai ales ca partea tulburatoare urmeaza cand ne prezinta atmosfera de la dusuri... "Dupa ce a iesit nea Piti, toti ne-am furisat la dus. Speram ca sintem protejati cumva de jetul de apa, ca vom realiza astfel ca nu e decit un vis urit. N-a fos vis."
Zbuciumul launtric al lui Marica este explicat cu lux de amanunte de Ciprian. Chiar si in pat (comentariu rautacios: o fi fost patul lui Procust) sint sufocat de neputinta. Ma trec transpiratiile. Am luat gol repede, ce naiba, puteam sa recuperam, aveam tot timpul? Doar golurile lituanienilor imi apareau pe retina. Incredibil ce executii au prins, parca jucau pe calculator. Parca sintem blestemati sa scoatem noi maximum de la cite
