Învăţământul e o industrie bugetofagă în care, oricât de puţini bani ar fi, şi mai mulţi se risipesc. Producem liceeni fără nicio şansă să ia diploma de Bac. Sunt o sută de mii anul acesta, adică 35.000 de clase de liceu finanţate fără rost. România produce muncă necalificată pe stoc. Este costisitor şi periculos pentru economie, ca un sistem circulator care colmatează printre zaharuri.

Drama Bacalaureatului este că vine prea târziu. E ca atunci când cineva îţi trânteşte un adevăr în faţă când nu mai poţi îndrepta lucrurile. Ministrul Daniel Funeriu ne-a predat lecţia onestităţii, însă nu-ţi poţi astâmpăra foamea doar cu hrană spirituală. Bac-ul de anul acesta dezvăluie un adevăr dureros ca o muşcătură veninoasă, dar conţine şi o doză mare de ipocrizie: Funeriu şi echipa sa trebuie să schimbe urgent materiile predate în şcoală.

Cei picaţi au primit o confirmare a ceea ce ştiau de mult: nu le-a plăcut să înveţe, au convieţuit cu această realitate fără să se sinchisească. În liceele teoretice bune şi foarte bune, promovabilitatea a fost rezonabilă: 85-90%. În liceele tehnice şi agricole, raportul a fost invers, 85-90% au picat. Cei de la colegiile tehnice nu sunt făcuţi pentru un examen atât de dur cum este Bacul. Pentru cealaltă jumătate a generaţiei, acelaşi examen s-a dovedit a fi unul la îndemână. Marea majoritate a şcolilor vocaţionale au fost transformate în licee în primul mandat al Ecaterinei Andronescu. Argumentul era unul oarecum de bunsimţ, scopul fiind de a conferi şcolilor de meserii o spoială onorabilă care să le facă mai atractive pentru elevii cu rezultate mai modeste la învăţătură. A fost o măsură "politically correct", pentru a nu avea elevi de rangul I şi elevi de rangul II. Cât timp se copia la Bac, liceele tehnice au fost o pârtie bună spre o facultate.

Sistemul a funcţionat inclusiv anul acesta şi îns