Poate fi asimilat un pacient oricărui alt consumator? Cum se trasează linia dintre prestare de servicii şi exercitare a autorităţii profesionale a medicului? Este îndreptăţit pacientul (plătitor) să pretindă şi să primească orice fel de serviciu medical? (Dr. A. M.) Pacientul nostru este clientul nostru, iar medicina clinică reprezintă prestare de servicii, contra cost, consumatorilor care decid sau sunt nevoiţi să apeleze la noi. Autoritatea profesională a medicului trebuie înţeleasă numai ca plus de cunoaştere şi discernământ în evaluarea cererii formulate de pacient/client şi în aprecierea raportului risc/beneficiu al soluţiilor posibile. Pacientul/clientul este îndreptăţit să pretindă orice fel de serviciu medical, dar medicul nu este obligat să satisfacă orice cerere. Refuzul medicului este justificat de fiecare dată când satisfacerea cererii clientului ar putea să încalce oricare dintre cele patru principii fundamentale ale practicii clinice: non-maleficienţa, beneficienţa, autonomia şi justiţia socială. Faptul că pacientul se oferă să ne plătească direct (din buzunarul propriu) în loc ca plata să se facă prin intermediul unui sistem de asigurare nu schimbă în niciun fel regulile contractului. O ilustraţie clasică a acestor principii se referă la cazul unui binecunoscut artist (Michael Jackson) care, într-o perioadă de patru ani, a soli Publicitate citat şi obţinut nu mai puţin de 10 intervenţii chirurgicale pentru modificarea trăsăturilor faciale (rinoplastii, blefaroplastii, ridicarea şi augmentarea pomeţilor, lărgirea şi indentarea bărbiei). Rezultatul a fost dezgustător şi terifiant, omul transformându-se dintr-un african chipeş într-un personaj caricatural, de coşmar sau film (ieftin) de groază. În acest caz, prestatorii de servicii au încălcat principiul non-maleficienţei; obsesia estetică a lui Michael Jackson se datora unei patologii psihiatrice