Sa facem un apel la memorie. Pentru prima data, despre suspendarea din functia prezidentiala a lui Traian Basescu a vorbit P.S.D. Intentia vadita era aceea de fidelizare a propriului electorat, din ce in ce mai nemultumit de pasivitatea celui care ar fi trebuit sa fie principalul partid de opozitie. Sincer, nu cred ca era cineva care atunci (cred ca era sfarsitul anului 2006) sa fi anticipat ca respectiva amenintare va trece de stadiul enuntului.
Dupa aceea, lucrurile au evoluat conform unei logici a conflictului admirabil ilustrata intr-un film cu Stan si Bran. Vi-l amintiti: unul din ei ii stropeste masina celuilalt; pagubitul smulge unul din farurile "agresorului"; lucrurile evolueaza gradual; intervin sotiile (care o "incaseaza" pe rand); trecatorii se impart in tabere; intre timp, cei doi si-au distrus complet masinile; totul se incheie intr-o incaierare de proportii apocaliptice, protagonistii initiali asista buimaci la degringolada generala, impreuna cu un politist debusolat.
La noi, acum, din palma in palma, din insulta in insulta, din biletel in biletel, dintr-o decizie a Curtii Constitutionale in alta, s-a ajuns ca o parte din natiune sa ceara demiterea presedintelui, in timp ce cealalta parte strange semnaturi (inteleg, lipsite de suport constitutional) pentru dizolvarea Parlamentului. Lucrurile sunt cu atat mai absurde cu cat nici unul dintre protagonisti nu pare ca ar avea mare lucru de castigat in urma unei victorii. P.S.D. nu poate spera intr-un succes al lui Geoana impotriva lui Basescu in eventualitatea unei demiteri urmate de alegeri anticipate (daca nu cumva se bazeaza pe arma secreta VanGhelie). Pe de alta parte, daca s-ar declansa alegeri parlamentare anticipate, P.D., chiar obtinand o reprezentare parlamentara superioara celei actuale, nu va dispune de potentialul de coalitie necesar formarii unui guvern (si aici ar putea exista o arma