E greu să nu te gândeşti la aranjamente de culise, când vezi cum s-a pus capăt unui protest frumos, curat, ca cel din seara aceasta. Pur şi simplu, nu pot să cred că tinerii aceia cu glugi pe cap şi fulare peste nas, la fel de mascaţi ca mascaţii, au avut altceva în minte decât să strice mitingul paşnic şi că au acţionat altfel decât la comandă.
După seara violenţelor de duminică am crezut că poate a fost vorba de o răfuială a unor ultraşi cu jandarmii - fiindcă au un dinte împotriva lor în urma cotonogelilor pe care le încasează din cauza comportamentului de pe stadioane. Şi m-am gândit că jandarmii au acţionat neprofesionist pentru că nu sunt conduşi de capete luminate şi nu fiindcă sunt conduşi de capete malefice, care au gestionat situaţia astfel încât violenţii să scape, pentru a recidiva, fiind arestaţi, în schimb, „ciumpalacii”.
Dar acum nu mai pot considera ipoteza asta.
Erau mii de jandarmi în piaţă şi niciunul nu a intervenit cu o vorbă, în momentul în care tinerii agitaţi au dat foc unor pancarte şi pânze cu sloganuri. Ar fi trebuit să fie acolo pompieri şi să intervină prompt, fiindcă, dincolo de riscul unui incendiu, focul, în asemenea circumstanţe, este agitator, aţâţă spiritele înfierbântate.
Pe urmă, televiziunile au filmat minute în şir cum tinerii puşi pe violenţe au strâns garduri şi le-au cărat spre jandarmi, aruncându-le la final, înspre aceştia. Intenţiile lor belicoase puteau fi lejer descurajate, fără escaladarea situaţiei. În mod normal, ar fi trebuit doar să aflăm, din comunicatele Jandarmeriei, că au fost reţinuţi câteva zeci de tineri care au avut intenţia de a se manifesta violent.
În loc de toate astea, jandarmii i-au dispersat, brutal, pe toţi manifestanţii, acţionând ca şi când abia aşteptau un SEMNAL.
Nu ştiu cum s-a reuşit întărâtarea jandarmilor într-un asemenea hal. Datoria este datorie, ordinul –
