Hariclea Darclée, o voce rară cu care românii se mândresc. Născută la 1860, la Brăila, Darclée se trage din străvechea familie fanariotă Mavrocordat.
Posesoare a unei voci somptuoase, Darclée s-a impus în istoria muzicii drept prima soprană a lumii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Şi-a desăvârşit prin studiu talentul, iar lupta cu viaţa şi necazurile acesteia i-au şlefuit caracterul.
Înscrisă la un pension la Viena, profesoara sa de canto, Mathilde Marchesi, o descoperă şi, pentru că familia sa avea mari probleme financiare, îi propune câteva lecţii gratuite. Tot ce voia în schimb era ca Hariclea să se dedice muzicii. În acelaşi timp, Darclée o vede pe Adelina Patti, în „Traviata” de Verdi. Celebritatea şi triumful obţinute de aceasta vor încolţi în sufletul Haricleei muguri de ambiţie. Destinul ei avea însă o strălucire aparte, de o mai mare amplitudine, publicul va fi şi mai aproape de ea, muzica o va răsfăţa mai mult, oferindu-i şansa de a dărui lumii întreaga splendoare a glasului tău.
Margareta din Faust
La Bucureşti, o mulţime de pretendenţi din lumea bună o curtau, dar Hariclea trece peste dorinţa părinţilor şi, în primăvara anului 1881, se căsătoreşte cu Iorgu Hartulary. Ofiţer de cavalerie, decorat de generalul Gurko, acesta o cucerise total pe Hariclea. Iubirea lor se stinge repede, din cauza viciilor lui Iorgu: cărţile de joc, chefuri şi femei. Hariclea i-a rămas totuşi credincioasă deşi şi-ar fi dorit libertatea. Parisul o atrăgea ca un magnet, deoarece era locul în care talentele izbândeau. Compensând eşecul căsniciei, primele momente de glorie apar în 1888, când Hariclea debutează pe scena Operei Mari din Paris, în rolul Margaretei din „Faust”, vocea sa fiind remarcată de compozitorul Charles Gounod. Tot el îi va găsi numele de scenă: Darclée. Urmează Scala din Milano,
