“Putem fi un partid de peste 30%, cel mai mare partid din Romania”, spunea saptamana trecuta presedintele PNL, Crin Antonescu, incurajandu-si colegii si pe sine insusi. “PNL ar putea disparea din Parlament”, declara Viorel Hrebenciuc dupa vreo doua zile, referindu-se la eventualitatea modificarii Legii electorale in sensul trecerii la uninominalul “pur”. Intre aceste “extreme”, unde se afla cel mai vechi partid romanesc? Ce il ameninta si ce il constrange? Cum a ajuns in situatia paradoxala de a fi la mana adversarilor dupa ce, in noiembrie 2009, a obtinut cel mai mare numar de voturi din istoria sa postcomunista, se intreaba Mihnea Maruta pe blogul sau.
Din perspectiva jocului de forte, PNL este totalmente la mana PSD. Antonescu a insistat si a reusit sa-si pastreze PDL ca dusman, iar Basescu insista (si ar putea reusi) sa modifice Legea electorala pentru a impune uninominalul majoritar, ceea ce ar duce la un sistem bipolar (cu doua partide foarte mari).
Este de mentionat aici ca PSD i-a salvat pe liberali nu numai in 2008, la negocierea Legii cu pricina, ci si ulterior, in 2009, cand portocaliii au repus pe tapet chestiunea unui “joc in doi”.
Dar “bunavointa” PSD nu reprezinta cel mai serios factor de risc pentru liberali. Marea lor problema este ca sunt un partid de “bronz”, de locul 3, nu doar cand se face totalul la nivel national, ci, mai grav, in peste trei sferturi din judete, luate fiecare in parte. Simplu spus, PNL nu are nici un fief sigur. Ceea ce, in cazul trecerii la uninominalul majoritar, inseamna pur si simplu sinucidere.
Concis: daca PDL si PSD isi “dau mana peste tara” si voteaza legea “castigatorul ia totul”, atunci PNL va fi marginalizat, asa cum avertiza Tariceanu, si ar putea calca pe urmele tot mai putin vizibile ale taranistilor. Crin Antonescu e de alta parere: “PNL nu este in pericolul de a nu in
