Gabriela Firea, realizatoarea emisiunii Ştirea zilei, a pus drept titlu ediţiei de luni, 9 martie 2009, dedicată Mesajului adresat Parlamentului de Traian Băsescu, o întrebare: Ce-a vrut să spună Băsescu? Ca invitat al fiecărei ediţii de luni a emisiunii, întrebarea m-a pus în mare încurcătură. Despre prerogativa de a adresa mesaje Parlamentului, Constituţia spune doar atât prin articolul 88:

“Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii”.

Descumpăniţi de absenţa unei probleme centrale a Mesajului de luni, 9 martie 2009, liderii Coaliţiei de guvernare s-au grăbit să vadă în momentul din Parlament ceva în genul Mesajului despre starea naţiunii ţinut de preşedintele american în faţa Congresului.

Să te ferească Dumnezeu de limba care se îndoaie după interes.

E în stare să înfăţişeze drept Fecioara Maria până şi o fată de pe şoseaua de centură. Interesul liderilor PSD şi PD-L e de a-l gâdila pe Traian Băsescu la părţile moi ale personalităţii.

Biciuiţi de acest interes, dependent de altul, mult mai important – cel de a fi lăsaţi de domnul preşedinte să-şi lingă mai departe degetele de mierea Puterii –, liderii Coaliţiei de guvernare au scos din pălăria de scamatori politici iepuraşul cu starea naţiunii.

Dacă acesta ar fi sensul mesajelor la care e îndreptăţit preşedintele, mai mult ca sigur Constituţia l-ar fi definit, impunând şi un moment anume, ca la americani. În realitate, introducând această prevedere – a Mesajului adresat Parlamentului –, s-a ţinut cont de caracterul republicii noastre: cel de republică semiprezidenţială.

Lipsit de prerogative în domeniul administrării, care revine exclusiv Guvernului, preşedintelui i s-a pus la dispoziţie, pentru a interveni, instrumentul Mesajului adresat Parlamentului.