Domnul Ion Cristoiu este în vacanţă. Întreaga perioadă în care maestrul va lipsi din pagina ziarului cu texte la zi despre tumultoasa viaţă politică, Evenimentul zilei va republica editoriale şi articole din anii de început ai gazetei. Astfel, cititorii îşi vor reaminti sau vor descoperi cum arăta „România lui Ion Cristoiu” în anii 1992-1997. Cu siguranţă, vor stârni interes evenimente care au zguduit ţara în acea perioadă, au marcat destine şi au impresionat publicul. (Simona Ionescu)
În sfârşit, România e prima!
Ieri după-amiază, la Bruxelles, ministrul nostru de externe, Teodor Melelşcanu, şi-a pus semnătura pe documentul prin care România intră în Parteneriatul pentru pace propus de NATO fostelor ţări comuniste. Că România a făcut acest gest n-are nimic senzaţional.
Imediat după votarea iniţiativei americane de către reuniunea la vârf a NATO, ţara noastră şi-a exprimat dorinţa de a semna Parteneriatul pentru pace. Senzaţionalul stă în altă parte. Şi anume în faptul că România e prima ţară din Est care îşi pune iscălitura pe documentul de la Bruxelles. Faptul are o triplă semnificaţie.
În primul rând, avem dovada că la Cotroceni a biruit punctul de vedere potrivit căruia singurul drum al României e cel către integrarea deplină în structurile social-politice şi militare occidentale.Până acum, puteam lua multe dintre declaraţiile lui Ion Iliescu privind opţiunea pentru Occident ca simple manifestări propagandistice. Iuţeala cu care ne-am mişcat pentru a semna Parteneriatul ne lasă să înţelegem că pro-occidentalismul prezidenţial exprimă o poziţie mai largă şi mai profundă.
În al doilea rând, ne aflăm în faţa uneia din puţinele situaţii de după decembrie 1989 când ne-am mişcat cu o uluitoare rapiditate. Deciziile majore, mai ales în materie de politică externă, au fost luate până acum după îndelungi şovăieli, transpuse în practică cu jumăta