Statele Unite ale Americii, care au cele mai multe arme nucleare din lume, sunt deschise în privinţa numărului de focoase nucleare deţinute şi în ceea ce priveşte stadiul de pregătire al acestora. Rusia este mai puţin transparentă, deşi împarte informaţii cu America.

Statele cu mai puţine arme nucleare preferă să nu ofere prea multe detalii despre ceea ce deţin. China, singura ţară din cele cinci înarmate nuclear recunoscute legal care îşi măreşte arsenalul, preferă această strategie.

Iranul, care încă nu este recunoscut ca stat nuclear, pare să urmeze o strategie diferită. Analiştii consideră că Iranul are centrifuge care ar putea îmbogăţi destul uraniu pentru o bombă într-un timp foarte scurt – de circa două luni. Dar s-ar putea să nu meargă atât de departe încât să construiască o bombă, din cauza riscului de a provoca atât sanscţiuni suplimentare la adresa statului, cât şi o cursă a înarmărilor în regiune. Astfel, Iranul ar putea inventa o a trei categorie: ţări care au toate instrumentele necesare construirii unei bombe nucleare, dar care tehnic nu sunt considerate state înarmate nuclear.

SURSA: The Economist