Un discurs insistent, repetitiv, agresiv se insinueaza, in timpul procesului de dezvoltare intelectuala, devine schema cognitiva de baza; devine proprietate intelectuala, grila de lectura, instrument de decodaj. In vremea copilariei, printre colegii parintilor mei, invatatori pe Valea Jijiei, circula o vorba: „S-a mai vopsit unul, s-a inrosit si Cutare". Marcau astfel aderarea cuiva, oarecum neasteptata si nefireasca, la noul curs al istoriei, in dezacord cu evolutia anterioara sau cu conditia sa sociala. Unii o faceau gasind ca e momentul sa iasa din situatia lor de marginali, mai ales cei apartinand saracimii rurale, intrezarind sansa sa se infrupte din avutiile celor cu cheag. Si chiar au nimerit-o, uneori. Altii incercau sa-si ascunda unele amanunte biografice neconvenabile in noul context social. Mai ales dintre cei care au facut politica liberala sau taranista. O matusa a noastra, fiica de chiabur, a devenit deodata militanta infocata cu carnet; chiar asa i se spunea, „infocata". Dar n-a trecut mult si noii stapani s-au descotorosit de ea. Ca si de cei care au venit doar la placinte, neavand de oferit alta decat atasament; nici glagorie, nici harnicie, nici macar spirit de turma, doar dorinta de chivernisire. Ii inteleg pe multi dintre acesti „pionieri" ai noului curs, voiau un trai mai bun sau voiau sa se apere de pericolele pe care le intrezareau, dar de care n-au scapat. Nu aveau alternative, n-aveau de ales, li se oferea un singur sens. Il gaseau si-l urmau sau ramaneau in conditii de precaritate. Le dicta „alegerea" instinctul de supravietuire. Ca multi nu au fost satisfacuti de acea „alegere" , asta-i alta poveste, n-o analizam acum. Dupa 89 lucrurile s-au schimbat. Orice ar spune nemultumitii, sunt destui, au aparut alternative. Ai din ce in ce mai mult de unde alege. Ca uneori toate alegerile pot fi proaste, asta-i o poveste specifica noua, tine de „ete