Actuala forma de organizare a serviciului de transport public de persoane in Bucuresti, in special in domeniul taximetriei, incalca Legea Concurentei si restrange dreptul consumatorului de a alege Actuala forma de organizare a serviciului de transport public de persoane in Bucuresti, in special in domeniul taximetriei, incalca Legea Concurentei si restrange dreptul consumatorului de a alege intre calitati si tarife diferite. Prin Hotararea numarul 169 din anul 2003, Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB) a limitat numarul licentelor de taxi la 10.000 si a impus un tarif minim de 4.500 lei pe kilometru si un tarif maxim de 80.000 lei/km (pentru taximetrie considerata de lux). Mai mult, la 20 mai 2004, consilierii municipali au "impartit" licentele, luand in considerare mai mult interesele societatilor de taxi si mai putin pe cele ale taximetristilor independenti: doua treimi au fost alocate societatilor si o treime independentilor, care, avand costuri mai mici, practicau automat un tarif mai mic. Practic, sub pretextul unui serviciu de calitate, prin aceasta masura, patronii firmelor mari de taxi impuneau un nivel extrem de ridicat (aproape dublu) al tarifelor. A fost nevoie ca tocmai Consiliul Concurentei sa intervina pentru a stopa elanul crescator de tarife al consilierilor angrenati in mod ciudat in jocurile tot mai agresive ale patronilor firmelor de taxi. Doar in urma interventiei ferme a acestei institutii, consilierii municipali au redus tariful de ruinare la 4.500 lei pe km, fata de aproape 7.000, cel propus initial. Activitatea de taximetrie din Bucuresti nu avea nevoie de limitarea numarului de taxiuri, ci doar de o buna organizare in acordarea si urmarirea folosirii licentelor. Daca in toamna anului 2003 tariful minim - practicat de regula de independenti - era de 3.500-4.000 de lei pe kilometru, cel mai des practicat tarif de acum este de 9.9