Misterul se naşte te miri unde. Pe vremuri căutam, printre urzicile, rugul şi lăstărişul ce învăluiau zidurile ruinate ale cetăţii de la Şoimoş, intrarea în hruba care ducea spre camera de arme plină, credeam noi, cu halebardele celor care apărau de pe metereze curtea interioară cu balconul regal. Misterioase sînt şi cartierele cu oamenii lor. Sculptorul Ştefan Călărăşanu şi pictorul Sorin Nicodim îşi au atelierul nu departe de zona Prinţul Turcesc din Timişoara. Am mai evocat numele acesta care îmi pare foarte frumos şi mărturisesc că nu am, în chiar acest moment, nici o explicaţie referitoare la originea lui: o au desigur istoricii oraşului, care nu sînt puţini şi cunosc tot ce poate fi cunoscut. Mă mulţumesc să răsfoiesc cîteva pagini pe Internet şi constat că apare uneori ca nume de cartier,alteori ca „zona Prinţul turcesc“ din cartierul Fabric – ceea ce este mai aproape de adevăr. În tot cazul, locurile sînt pustiite de o serie de demolări din vremea ceauşismului, de prin deceniul opt al secolului trecut. Amestec de blocuri şi case vechi, cu buruieni şi gunoaie, cu peturi de toate mărimile, formele, culorile, aruncate la întîmplare, mormane de moloz, curţi interioare sărăcane cu biţigluri, atemeuri, motorete vechi Mobra, izmene la uscat, radio la maxim, curţi pustii mai ales duminica. Pe poarta mare de lemn masiv vopsităîntr-un verde-cazarmă scorojit, iestinere rroma la plimbare, dar şi juni locatari cu blugi nespălaţi sosiţi de prin Dorohoi şi Dolhasca. Evreul timişorean octogenar Andrei Spira, născut la Fiume, îşi aminteşte că „în cartierul Fabric aproape de podul care duce spre Gara de Est, e o farmacie. Vizavi era un magazin. Unde era farmacia şi o mică stradă, apoi o prăvălie de pîine, strada respectivă o denumeam ghetoul evreilor –, acolo erau evreii habotnici“.(Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri şi azi, p. 112). Spira povesteşte că, în vremuri