Fondatorul teoriei evoluţiei biologice a văzut lumina zilei la 12 februarie 1809, în Shrewsbury – un oraş din ţinutul Shropshire, în partea de vest a Angliei. Tatăl său era medic, deosebit de apreciat în societate şi venerat de Charles. Primul an de şcoală (1817) l-a făcut în localitatea natală. Mai mult decît pentru învăţătura abstractă, pasiunea lui (înnăscută) era să afle nume de plante, să adune colecţii de scoici, insecte, sigilii poştale, autografe, monede, minerale. În 1825 a fost trimis să înveţe medicina la Universitatea din Edinburgh, dar cum nu-i plăceau disecţiile, în anul al doilea s-a împrietenit cu tineri pasionaţi de ştiinţele naturii, a colecţionat animale marine şi s-a arătat interesat de ideile lui Lamarck despre evoluţie. La 28 noiembrie 1826 a fost ales membru al Plinian Society, alături de alţi studenţi care se adunau să citească şi să discute comunicări de ştiinţele naturii. A fost, de asemenea, membru al Royal Medical Society. În al doilea an petrecut la Edinburgh, a urmat cursurile de geologie şi zoologie. Acolo a aflat despre acţiunea gheţarilor plutitori, care rostogoliseră blocurile uriaşe de piatră, despre care oamenii ţeseau tot felul de legende. Înţelegînd că nu-şi poate forţa fiul să urmeze medicina, tatălsău l-a transferat din 1828 la Christ College din Cambridge, pentru a deveni preot. Cum însă pe el îl interesau mai mult botanica şi geologia, s-a împrietenit atît cu geologul Sedgwick, cît şi cu botanistul John Stevens Henslow, cu care ieşea în excursii, pe jos, cu trăsura sau în barcă, şi afla noutăţi suplimentare faţă de cele de la cursuri, despre plantele sau animalele rare pe care le întîlneau. O dorinţă arzătoare a sa a fost să dea curs ivitaţiei căpitanului Fitz-Roy de a participa ca naturalist (fără plată) la călătoria în jurul lumii, pe vasul Beagle, care a durat de la 27 decembrie 1831 pînă la 2 octombrie 1836. În