Catalin Mihuleac Cine oare l-o mai fi facut vedeta si pe Petrica Imre asta?- ma intreb cu enervare, cand il vad ilustrat prin mass-media. Dar apoi ma potolesc singur, zicandu-mi ca omul e totusi mare scula: director peste o mare corporatie de scos fumul din tigara (desi asta numai calitate nu e), mare mancacios (si nici asta nu-i calitate), fustangiu cu pretentii de la viata, actualmente ginere de mare ministru sub toate regimurile... Toate la un loc inseamna oleaca de curriculum vitae, trebuie sa cadem de acord.
Mare specialist cica in crapelnita, maghiarul Petrica tine la o gazeta bengoasa un paginoi despre sortimentele rafinate cu care - pretinde el - merita sa ne rasfatam papila gustativa.
Dar daca de la alimentatie i se trag pungile pe care i se sprijina ochii ca sa nu-i pice-n gura, eu as evita sistematic recomandarile lui culinare.
Antipatic personaj! Totusi, asa deficitar la fizic cum se prezinta, se lauda (nu-i un fel de-a spune, chiar se lauda, la propriu!) cu o salba de cuceriri, pe care le numara public, pentru a se da maret. Acum a prostit-o pe fata lui Melescanu, dar mai vedem noi.
De fapt, altul e motivul pentru care mi-am invins repulsia si m-am oprit la acest personaj. Privindu-l, m-am intrebat: oare ce simte un tata - inca barbat bine - cand fiica-sa se marita cu unul care arata mai matusalemic si mai naspa ca el? Ce-o fi in sufletul lui Toader Melescanu - inca tip atragator, desi contabilizeaza destule decenii - cand isi vede fata la brat cu aratarea? Ce simte Misu Vlasov, cand isi vede ginerele ala ministru, cu moaca la fel de rotunda ca a lui, dar mult mai neplacuta ochiului?
Sau o fi si asta ceva ce tine de complicatele legaturi nevazute intre parinte si copil? Ceva de genul: o iubesc atat de mult pe fiica-mea, incat - daca eu nu pot avea parte de ea - macar s-o dau dupa un nasparliu... Cine stie... P
