După ce am trecut cu bine de cumpăna dintre milenii, se poate lesne constata că apetenţa faţă de tezele conspiraţioniste a sporit exponenţial. Mass media este din ce în ce mai interesată de-a le răspîndi în versiunile cele mai senzaţionale. Filmele, reportajele, interviurile sau serialele tv care dezvăluie conspiraţii se bucură de un amplu succes. Ca să nu mai vorbim de cărţi… Faţă de zvonurile difuzate greoi altădată, Internetul se dovedeşte a fi instrumentul ideal de propagare, răspîndind quasi-instantaneu variantele cele mai abracadabrante ale Marii Conspiraţii, oricît de fanteziste ar părea – de pildă, cele despre existenţa extratereştrilor tăinuită de guvernanţi... Pe fondul unei îngrijorări crescînde a omenirii, minciuni extravagante, născociri fabuloase sau pur şi simplu deliruri nici măcar sistematizate sînt accesibile oricui, graţie Internetului.
Conform teoriei conspiraţiei, evenimentele tragice nu se produc întîmplător, ci după un plan secret. Versiunile populare ale acestei teorii generalizează o viziune globală asupra unei lumi controlate de o minoritate draconic organizată. Dincolo de aparenţele vizibile, toate marile evenimente din istoria lumii ar fi fost determinate de către o elită secretă. Tot ce s-a întîmplat în istorie este rezultatul intervenţiei unor forţe ascunse care acţionează metodic, după un plan de cucerire a puterii asupra întregii lumi.
Planul de 300 de ani
Pe fondul unei culturi a suspiciunii generalizate, împletită cu credinţe populare confuze, astfel de „teorii“ au succes pentru că intră în rezonanţă cu temerile obscure, dar profunde ale umanităţii. Se rescrie istoria într-un registru iraţional, în care realitatea istorică şi ficţiunea se amestecă, frizînd mitomania. Teoreticienii conspiraţiei mondiale prezintă istoria ca pe un roman poliţist, eludînd toate regulile metodologiei istoriografice. Şi astfel, imagi
