Statisticile arată că unul din doi români are bani într-o bancă. Aşa stînd lucrurile, e posibil ca titlul acestui comentariu să irite jumătate din populaţia ţării. Pentru că dacă scad dobînzile se reduce remuneraţia celor ce-şi păstrează economiile în depozite bancare. De altfel, ori de cîte ori s-a produs un recul al dobînzilor a urmat imediat o restrîngere a depunerilor populaţiei în bănci. Cu un astfel de fenomen ne-am confruntat şi anul trecut, ne confruntăm şi în acest an. Fiindcă la noi economisirea nu este un proces natural. Românii strîng bani şi-i depun în bănci ca să-şi suplimenteze cîştigurile. Din dobînzi. Ei au învăţat să facă bani... din bani. Scăderea dobînzilor descurajează depunerile în bănci. Atenţie însă: banii făcuţi din dobînzi mari nu aduc bunăstare. O dobîndă mare nu-i altceva decît o umbrelă ce protejează banii de inflaţie şi de alte numeroase riscuri, într-un mediu economic ostil. O dobîndă pasivă mare, plătită depunătorilor, atrage o dobîndă activă şi mai mare. Împrumuturile date de bănci devin mai scumpe. În consecinţă, bunurile în care intră bani scumpi devin şi ele mai scumpe. Normal este ca dobînzile să coboare de acolo, de sus, unde s-au cocoţat de mulţi ani. Mai mult, sînt convins că piaţa tinde către o reducere a dobînzilor. Mai întîi va fi o scădere a inflaţiei. Începînd chiar din iarna ce vine, după absorbirea impactului majorării tarifelor la energie, la benzină şi la telefoane, preţurile de consum vor cunoaşte o calmare generalizată. Probabil, în 2000 inflaţia va coborî pînă la 25 la sută. În acelaşi timp, numeroase date ne îndreptăţesc să sperăm că deficitul bugetar va fi mai bine finanţat, inclusiv din împrumuturi externe. Resursele externe vor contribui într-o mai mare măsură la acoperirea deficitului dintre venituri şi cheltuieli. În consecinţă, se vor reduce presiunile pe piaţa internă. Aceasta este soluţia, nu creşter