În Capitală, singurul tiz al personajului din filmul lui Cristi Puiu şi-a pierdut soţia tot dintr-o culpă medicală. În rest, România e o ţară de „Lăzăreşti“, în frunte cu preşedintele. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

În fiecare zi, 164 de români sunt „botezaţi“, fără voia lor, „Lăzărescu“. Sunt cei 60.000 de oameni care, potrivit raportului întocmit de experţii în sănătate şi publicat la sfârşitul lui 2008, mor cu zile, anual, din cauza problemelor din sistemul sanitar românesc. „Clanul Lăzăreştilor“ se măreşte pe zi ce trece.

Despre unii pomenesc doar rudele, despre alţii, mai „norocoşi“, se vorbeşte la televizor. Este şi cazul bolnavului din Slatina, care şi-a dat duhul săptămâna trecută, după o plimbare de aproape patru ore între secţiile a două spitale.

În 2005, Lăzărescu Dante Remus apare în filmul de Cannes al lui Cristi Puiu. În 2006, „Lăzărescu“ este chiar preşedintele statului, care a declarat, ieri, la Radio România Actualităţi, că a stat opt ore la Spitalul Elias, până s-au hotărât medicii cine şi cum să-l opereze de hernie de disc.

La Slatina, ancheta continuă şi astăzi, iar rezultatele finale vor fi făcute publice, cel mai probabil, în cursul zilei de mâine. „Lăzărescu“ n-a fost niciodată doar ficţiune. Dovada e povestea bucureşteanului Lăzărescu Remus.

„Eu sunt însă mai norocos!“

Între el şi personajul lui Puiu e diferenţă de un prenume - pe primul îl cheamă şi Niculae, pe al doilea îl chema şi Dante - şi de câteva detalii de scenariu.

„Eu sunt însă un «Lăzărescu» mai norocos!“, spune, zâmbind, domnul din spatele ochelarilor aproape identici cu cei pe care personajul lui Puiu şi-i punea înainte de a telefona la Salvare. „Dom’le, când am văzut filmul, am zis că-i dau în judecată, prea mă simţeam atins! Am stat apoi şi m-am gândit: omu’ n-a făcut nimic rău şi, la urma ur