In satul tulcean al megleno-romanilor, Cerna, am aflat ca peste foarte putin timp nimeni nu va mai vorbi dialectul romanesc, despre care se stiu cele mai putine lucruri: profesorii s-au plans ca micutii invata greu limba romana si le-au cerut parintilor sa nu le mai vorbeasca graiul pe care l-au primit mostenire. Am ajuns in satul in care este atestata cea mai mare concentratie de populatie vorbitoare a dialectului megleno-roman in ziua in care cei 250 de elevi din localitate si imprejurimi sarbatoreau sfarsitul anului scolar. Unii dintre ei aveau in plase de plastic costumele populare specifice meglenilor.

Din pasiunea bibliotecarei Dumitra Petrica, in Cerna a luat fiinta de cativa ani ansamblul folcloric Altona; copiii invata sa cante si sa danseze precum batranii satului odinioara, in vremurile cand era o mandrie sa te numesti megleno-roman si barbatii erau in stare sa moara pentru a afisa tricolorul.

RECONSTITUIRI. Costumele populare pe care le poarta copiii azi nu au nimic din naturaletea din cadrele (fotografiile - n.r.) alb-negru pe care ti le arata batranii. Din poze s-au insipirat inimosii profesori care ii incurajeaza pe micuti sa duca cateva urme ale meglenilor mai departe. Asa au fost facute costumele cu care tinerii megleni, de fapt doar pe jumatate etnici, le poarta la festivalurile de arta populara. Prin fotografiile de altadata gasesc profesorii modelele costumelor cu care copiii incearca sa reconstituie straiele uitate chiar si aici, in patria romaneasca a meglenilor. Uitate chiar si de cei mai batrani dintre localnici, oameni care au trait doua stramutari la viata lor. Doar ei isi mai amintesc, prin ceata anilor, despre epoca aceea cand a vorbi meglena era o dovada de curaj, dar si singurul fel de a te indentifica. Vremurile cand femeile isi tatuau in frunte cu un ac sfanta cruce pentru a fi lasate in pace de musulmani, iar barbatii isi