În 1986, adolescentă fiind, Tatiana a vizitat Berlinul cu părinţii, cu fraţii şi surorile, asistă la o manifestaţie împotriva Zidului, iar în aglomeraţia din metrou observă o figură ciudată - o bătrână al cărei chip îi pare cunoscut. Îşi dă seama stupefiată că este Hitler! Vede în jurul lui patru inşi în ţinute cenuşii, sugerând o gardă de corp discretă, care îl escortează la coborârea din metrou.
Nimeni nu o crede când povesteşte întâlnirea halucinantă, cu Hitler bântuind prin Berlin, deghizat în femeie vârstnică, trecută de 80 de ani. Berlinul continuă să o obsedeze în mod inconştient, alege să studieze limba germană în loc de franceză şi se trezeşte cu o bursă ce o readuce în oraşul german, ale cărui secrete începe să le sesizeze. Aici persistă amintirea Zidului, persistă încă staţiile-fantomă din vreme împărţirii oraşului.
Tatiana este eroina unui roman curios, intitulat "Cartea norilor" de Chloe Aridjis, ce reuşeşte să ia prin surprindere cititorul. Este debutul unei scriitoare greu de încadrat: născută în New York, într-o familie cultivată (tatăl - scriitor şi diplomat mexican, mama americană - activist şi translator), studiază la Oxford şi Harvard, o interesează poezia franceză, dar trăieşte nişte ani buni la Berlin, experienţă din care s-a şi născut romanul debutului, cu vizibilă tentă autobiografică.
Tatiana cunoaşte doi bărbaţi, unul mai interesant decât altul. Un bătrân istoric, Zweig, cel mai bun cunoscător al istoriei oraşului, o angajează să introducă din dictafon în computer eseurile despre oraş. Când istoricul o solicită să facă interviuri cu persoane semnificative prin biografia lor pentru perioada recentă a Berlinului, întâlneşte un tânăr meteorolog, Jonas, cu care înfiripă nu doar o idilă şi o scurtă relaţie amoroasă, ci şi ieşirea la o mică petrecere, unde are ocazia să coboare într-un lăcaş subteran, numit Popicăria Gestapo-ul