Dacă ai puterea să depăşeşti, duminică după-amiaza, emisiunea Ruxandrei Săraru, vei fi surprins să descoperi un TVR Cultural care se mişcă chiar destul de bine. E adevărat, calmul de duminică după-amiaza e destul de nociv, după cum observa şi Nenea Iancu (repaosul dominical), iar în combinaţie cu fosta vedetă de la Acasă este de-a dreptul ucigător... Dar, precum spun, dacă supravieţuieşti acestei doze letale, poţi să ai după aceea (şi) surprize plăcute. Aşa cum mi s-a întîmplat mie. Totuşi, ca să fiu sincer pînă la capăt, trebuie să mărturisesc că nu sînt un erou: nu am ieşit învingător în lupta cu plictisul, ci am preferat să-l ocolesc. Pe scurt, duminica trecută am deschis televizorul pe Cultural de-abia pe la ora 18, cînd era emisiunea X/rimental. Şi nu am regretat. Dintr-o dată, parcă nu mai eram pe postul pe care-l ştiam. Nu mi se mai dădeau "reportaje" encomiastice despre nu ştiu ce sărbători ale spiritului aflate sub atenta îndrumare a destoinicului nostru ministru al Culturii, nu mai auzeam discursuri de academicieni sau de preşedinţi academicieni atent periaţi de către vreo reporteră, nu eram pus să vibrez la adînca simţire românească din cîntul nostru popular glăsuit de guriţa rujată ca o fragă a mîndruţelor cu păr permanent. Îi vedeam, în schimb, pe Călin Man, George Sabău sau Romulus Bucur, într-un "decor" multimedia, vorbind despre diferenţele dintre discursurile analogice şi cele digitale în artă, despre cititorul devenit acum user, despre interactivitate sau cyberspaţiu, despre Kinema Ikon, Arhiva Revoltaire sau revista Intermedia. (Pentru cei care nu ştiu, la Arad există de multă vreme o grupare artistică extrem de interesantă care poartă numele Kinema Ikon - de fapt, a fost înfiinţată la Arad, dar acum nu toţi membrii ei mai locuiesc acolo - şi care, printre altele, editează revista Intermedia; "obiectul de activitate" al acestei grupări este