In 2000, acest cumul de factori, premier tehnocrat si lipsa unei "locomotive", a insemnat pentru PNT disparitia de pe scena politica. In 2012, acelasi cumul de factori prevesteste o soarta vitrega pentru PDL. Numirea lui Mihai Razvan Ungureanu la sefia Guvernului nu a fost primita cu entuziasm de liderii PDL. Cel mult, in reactiile democrat-liberalilor s-a putut citi un oftat de usurare, "am scapat in sfirsit de ala micu'", sau un optimism rezervat, "poate ca imaginea lui MRU va trage in sus procentele partidului". Daca la sediile PDL din tara s-a chiuit pentru citeva clipe de bucurie, tipetele s-au datorat exclusiv unei efuziuni revansarde: "iar i-a lovit Base pe astia din opozitie de nu s-au vazut". Dar sa fie intr-adevar opozitia destinatarul "loviturii" expediate de Cotroceni? Sigur, numirea lui Mihai Razvan Ungureanu in fruntea Executivului poate fi interpretata ca o propulsare a fostului sef SIE in postura de candidat al dreptei (Miscarea Populara, Alba ca Zapada, PDL?) la prezidentialele din 2014. Asadar, USL ar avea motive sa se teama. Numai ca, pina in 2014, mai exista iunie 2012 si noiembrie 2012. Pentru un partid aflat la guvernare care va intra in primavara cu o cota de incredere in jurul a 10%, controlul asupra bugetului de stat se anunta, in an electoral, ultimul as din mineca. Cu Emil Boc la butoane, sau cu orice alt premier cu ADN portocaliu, PDL nu ar fi avut motive sa-si faca griji. Partidul ar fi pierdut in contiunare din capitalul de imagine, dar ar fi cistigat voturi. Cum? Cumparindu-le. Cu Mihai Razvan Ungureanu la timona, situatia se complica. Pe de o parte, este putin probabil ca PDL sa se molipseasca de simpatia cu care va fi primit noul premier (daca Guvernul trece de Parlament). Nici nu ar fi prea mult timp pentru "contaminare". Pe de alta parte, e greu de crezut ca MRU va negocia achizitii de parlamentari (vezi cazul lui Tudor Ciuhodaru, c