Oare ce dispoziţie aveţi când deschideţi ziarul la paginile de sport? S-o fi calificat România? Dar Franţa, care se afla într-o situaţie şi mai ingrată, după 0-2 în Ucraina? Măcar francezii au jucători de la care poţi să aştepţi un meci mare şi fără conjuncturi favorabile sau universuri care să conspire. Interesantă situaţia lui Ribery, dacă a ratat calificarea. Şansele lui la Balonul de Aur s-ar subţia la un eventual eşec cu naţionala. La fel şi cu Ibrahimovic, dacă nu trece de Ronaldo, caz în care ar creşte acţiunile portughezului. Despre Islanda, naţionala care ar trebui să traverseze Atlanticul pe longitudine în cazul unei calificări în Brazilia, v-am spus deja că i-am ţinut pumnii în returul din Croaţia.

Dar, deocamdată, las deoparte presupunerile şi să mă ancorez în concret. Trebuie să mă ancorez bine, altfel n-aş rămâne! Cred că toată lumea îl cunoaşte de-acum pe Radu Banciu, odată cu apariţia şi perpetuarea sa pe sticlă. Cel mai prizabil Radu Banciu a fost cel care se exprima în scris, apoi a fost apreciat şi de cei care urmăreau Turul Franţei la Eurosport. Aceste faze au trecut şi au lăsat loc altora, uneori doar antipatice, alteori de-a dreptul revoltătoare. L-am auzit în două zile consecutive înjurând crâncen în direct, la radio şi la tv. Orice îi pică sub ochiul critic, se autoambalează (cam ca Gigi Becali) şi uneori îi scapă şi câte o sudalmă. Probabil el are impresia că unui geniu i se trec cu vederea derapajele, numai că este departe de acest statut. Mai mult, a ajuns să facă greşeli de exprimare aproape la fiecare emisiune. “Nu le fă!”, se stropşea deunăzi la cameră. Iar la radio s-a lansat în nişte consideraţii despre cât de nasol ar fi “tenul de sub tricoul Simonei Halep”... Pe lângă faptul că fata n-a făcut nimic pentru a-şi promova o imagine de divă, ba chiar dimpotrivă, fotografia la care se referea Banciu nu era regizată, ci din timpu