Urmaşul modelului care a făcut istorie în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale păstrează nealterat caracterul off-road al celebrului său predecesor.
E suficient să-l vezi o singură dată ca mintea să-ţi fugă direct la filmele de război văzute în copilărie. Iar asta deoarece Jeep Wrangler este una dintre cele mai inconfundabile maşini construite vreodată, cu un aspect care transcede timpul. De fapt, imaginea sa frontală este aceeaşi de peste şapte decenii, de pe vremurile când celebrul Willys defila prin hârtoapele Normandiei în drumul Aliaţilor spre Berlin.
Între timp, modelul arhetipal 4X4 a mai bifat câteva conflicte serioase pe răboj, pentru ca apoi să-şi găsească rostul şi pe timp de pace. Willys s-a metamorfozat în Wrangler, iar marca americană s-a aliat în urmă cu trei ani cu Fiat, rezultatul fiind că toate modelele sale au fost revăzute. Dar înfăţişarea lui Wrangler a rămas aproape neschimbată, ceea ce punctează din plin în mentalul colectiv. Linii puternice şi drepte, masive, faruri rotunde, şi, mai ales, atemporala grilă a radiatorului. Şi ca să fie cât mai aproape de caracterul înaintaşului său, Wrangler se poate decapota. Partea de sus este formată din trei bucăţi de plastic demontabile, la fel ca şi cele două portiere laterale.
Singura motorizare disponibilă este turbodieselul 2.8 litri şi 200 CP. În România, aceasta vine cu o transmisie manuală în şase trepte. Cuplul de 410 Nm pare suficient pe hârtie. În realitate, nu se simte ca lumea decât de la o turaţie de aproximativ 2.000-2.200 rpm, valori ridicate pentru un „motorinar”. Ca atare, Wrangler trebuie condus sensibil mai turat decât alte dieseluri pentru un comportament relativ dinamic, cu un regim de croazieră pe la 130 de kilometri la oră. Pe teren accidentat este evident că Wrangler se simte mai bine: folosit de un şofer cât de cât experimentat
