Agenţiile de advertising indigene se întrec unele cu altele, ca şi pe sine însele, în imbecilitate.
Pesemne, limita extremă a maximei stupidităţi o reprezintă, in aeternum, sloganul laxativ din titlu. Mai enervant decît cortegiul de ipochimeni ce se screm mai mult sau mai puţin, în funcţie de minutajul afişat în josul fiecărui chip al victimelor constipaţiei (unele făcînd schime ca nişte apucaţi), e, poate, tonul optimist (ireproductibil în scris) al întrebării. O voce fermă, dar şi indulgentă, de dirigintă înţelegătoare, mai că ne felicită, pe toţi, pentru succesul întîrzierii prin latrine. Cred şi eu, de vreme ce suma ălor încuiaţi este direct proporţională cu boom-ul medicamentos, voiam să spun: farmaceutic. Farmacia inimii, oricum, ne stă mereu la dispoziţie şi ne înlănţuie ca o catenă.
Din superstiţie, nu mai stărui prin umblători şi spiţerii, punîndu-vă o întrebare foarte gravă: e ascuţitoarea o unealtă? Eu cred că e – numai că, pentru unii, ustensilele se limitează la strictul inventar agricol: săpi, săpăligi ş.cl. (De nu cumva la cei ce uneltesc, ca boierimea moldo-vlahă?!) În rest, cînd vi se va mai pune această întrebare boantă, spuneţi-i ăluia de-o pune să-şi vîre degetul (ăl mic) într-o ascuţitoare bună şi să o rotească-n jurul lui!
Mesajele subliminale, puse,-n principiu, în afara legii, nu se putea să nu joace, şi ele, un rol pe micile ecrane. Cînd oranjul era rege-ntre culori (insinuîndu-se şi-n tricolor, ca o a patra dimensiune), ce s-a gîndit cutare firmă? Păi, să ne ţină următoarea lecţie de cromatologie (Farbenlehre, cum ar fi spus Goethe): ca viitorul să ne fie roz, ar fi bine să adăugăm, în rozul ăsta, şi portocaliu.
Am mulţumit frumos, dar n-am adaos…
Portocaliul, între timp, devenind tot mai cameleonic, începe să fie verde, alb, albastru sau, la limită, bordocaliu!
Deoarece bordeaux-ul e un vin (la fel cum une
