Nu stiu de ce, dar am impresia ca printre marii nedreptatiti ai Hollywoodului se numara si Kevin Costner. Un mare actor, care nu primeste insa o recunoastere pe masura, fie ca vorbim de roluri mari sau de onorarii cu peste 6 zerouri.
Dupa consacrarea pe care i-a adus-o rolul lui Eliott Ness din „The Untoucheables“, in 1987, exista un singur moment de glorie in carnetelul de bal al lui Costner: filmul „Dances with Wolves“, din 1990, care i-a adus doua Oscaruri, pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor, si o nominalizare pentru cel mai bun actor in rol principal.
De atunci, mai putin de 20 de filme, niciunul cu adevarat memorabil, poate cu o singura exceptie, „The Bodyguard“, data nu atat de valoarea peliculei, cat de succesul inregistrat.
Poate din aceasta cauza Kevin Costner a ajuns sa fie privit cu reticenta, si de producatori, dar si de public. Ceea ce insa se dovedeste o prejudecata inutila in cazul ultimului sau film, „Mr. Brooks“.
Pe producatori n-a fost greu sa-i convinga, dat fiind faptul ca el si-a produs singur filmul, iar publicul, desi n-a dat navala ca la „Harry Potter“ sau la celelalte sequel-uri care ne-au astenizat anul acesta, a avut o surpriza mai mult decat placuta.
Un thriller „de vara“, bazat pe un scenariu cinstit, fara mari rasturnari de situatie, dar care gradeaza bine actiunea si nu e deloc previzibil, cu un buget destul de modest, deci fara efecte speciale, si cu un Kevin Costner in mare forma. Povestea e simpla - un afacerist de succes, cu o familie fericita, are un alter-ego care il face sa duca o viata dubla.
Camuflata in spatele unui hobby costisitor - ceramica, se afla placerea maladiva de a ucide oameni, ceea ce-l transforma intr-un criminal in serie. Un ucigas aparte, care ii contrazice pe toti cei care spun ca nu exista crima perfecta. Inclusiv pe clasicul po