TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI
GANGSTERISMUL PUBLICISTIC
Printre „câştigurile" democratice ale societăţii româneşti post-revoluţionare se numără şi un anumit mod de a face presă. Un anumit mod de a scrie. Un anumit mod de a utiliza cuvântul tipărit ca o armă pentru care nu se eliberează permis.
Primele semne au apărut de timpuriu, în efervescenţa creată de setea aproape patologică a românului de a citi altceva decât îi serveau gazetele comuniste în scopul formării sale ca „om nou".
Zonele „tabu" au început să dispară una câte una sub impactul economiei de piaţă. Pornografia s-a unit cu delaţiunea pentru a biciui nervii şi imaginaţia cititorului, a-i exacerba sentimentele şi resentimentele.
A fost, mai ales, apanajul „florei spontane" din câmpia presei, şi multe specii au dispărut la fel de repede pe cum au apărut.
Altele au subzistat şi continuă să-şi aibă publicul lor.
Cel pe care-l merită.
Pentru prima oară însă, toate aceste lucruri — de la procedee până la subiecte, de la manieră până la structurare — au fost abordate în mod "ştiinţific" de creatorii "Evenimentului zilei". Pentru presă în general şi pentru cunoscătorii ei, o asemenea apariţie nu reprezenta nimic nou. Tipul "tabloid" există aproape pretutindeni şi trăieşte la periferia genului, extrăgându-şi vigoarea, ca orice buruiană, din universul instinctual al individului, din curiozitatea lui maladivă, din refuzul reacţiei intelectuale. Astfel de gazete trăiesc, şi trăiesc bine, fără a emite însă niciodată pretenţii. Ele rămân, printr-un sănătos reflex al publicului, ceea ce sunt.
La noi, lucrurile au stat şi mai stau încă, într-un mod oarecum diferit şi acest lucru ţine de un anumit decalaj cultural şi de confuzia morală ce caracterizează momentul pe care-l traversăm. Oferind lectorului ceea ce alte gazete cu pretenţii de "seriozitate" mai mult sau mai puţ