PDL a deschis, de luni, săptămâna înscrierilor pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor, o competiţie internă în care se va desemna candidatul formaţiunii politice pentru jilţul de la Cotroceni. O seamă de membri de vază ai PDL, printre care Elena Udrea sau Cătălin Predoiu, şi-au manifestat, în declaraţiile lor, părerea că fostul premier şi actualul primar al Clujului, Emil Boc, ar fi o opţiune potrivită pentru trimiterea în cursa prezidenţială. În general, argumentele susţinătorilor lui Boc sunt acelea că fostul şef al partidului ar fi făcut puzderie de lucruri bune şi în PDL, şi în Guvernul pe care l-a păstorit. Desigur, la urma urmei, e o chestiune de gusturi, care nu se discută.

Dincolo de părerile poleite ale susţinătorilor sau de cifrele oricăror sondaje şansele lui Emil Boc să ajungă la Cotroceni ca titular de post, iar nu ca vizitator de duminică – asta în cazul în care va vrea şi va fi ales de partid să candideze – sunt ca şi cele ale unei găini eroine să „nască” pui vii. Întâi că PDL s-a dat de-a berbeleacul şi s-a julit serios după ce a guvernat, stârnind nevroze şi antipatii în sânul electoratului. În al doilea rând, dacă ar ieşi în faţă cu Emil Boc, el ar fi privit în continuare ca omul de casă al lui Traian Băsescu, etichetă prea bine lipită în ultimii ani pentru a mai putea fi dată jos în viitorul apropiat. Mulţi alegători s-ar gândi că, votându-l pe Boc preşedinte, n-ar face decât să îi mai acorde un mandat – e drept, din umbră – actualului şef al statului. Or, cum băile de mulţime în care se scălda odinioară preşedintele au devenit tot mai mărunte, fostul premier ar ajunge în situaţia stânjenitoare de a se scălda pe uscat, în aplauzele ironice ale trecătorilor prin viaţa publică.

Va fi făcut poate Emil Boc şi lucruri bune pe vremea când era premier, numai că, până la urmă, pălăria s-a dovedit prea mare pentru el. Poate că o fi un gos