EESTI PÄEVALEHT, TALLINN: Mai degrabă decât să părăsească zona euro, ţările cele mai îndatorate ar trebui să adopte şi o monedă naţională. Aceasta ar circula în paralel cu euro, după modelul a ceea ce s-a făcut în fostele ţări sovietice în momentul independenţei, sugerează un politolog eston.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi După doi ani de eforturi intense şi de cheltuieli, situaţia Greciei, Portugaliei şi ale câtorva altor state periferice în materie de exporturi, colectare a impozitelor şi concurenţă, s-a înrăutăţit. După această constatare, nu există multe soluţii. În primul rând, statele îndatorate nu pot renunţa la moneda unică, pentru că ar lovi creditorii care aşteaptă să fie rambursaţi în euro. În plus, ţările îndatorate nu reuşesc să garanteze funcţionarea normală a întreprinderilor lor, deoarece nu au o cantitate suficientă de monezi euro în circulaţie (numerar sau de lichidităţi) şi nu au dreptul să le imprime ei-înşişi. Ceea ce ne lasă doar două opţiuni: fie să ceară împrumuturi pe termen lung, în euro, pe lângă FMI şi UE, sau să introducă o monedă naţională (drahmă, escudo), în paralel, pe care să o poată imprima în caz de nevoie. Împrumut sau monedă națională Prima variantă (considerată acum cea mai verosimilă), poate funcţiona numai dacă ţările exportatoare "înţelepte" ale UE (Germania, Olanda şi Luxemburg) ar fi dornice în permanenţă să plătească bani ţărilor periferice. Cu toate acestea, s-ar putea ca acestea din urmă să nu aibă motivaţia necesară pentru a îmbunătăţi situaţia. Cealaltă posibilitate ar fi de a pune în circulaţie o monedă naţională alături de moneda euro. Creditorii şi-ar găsi interesul: debitorii şi-ar putea rambursa mai uşor datoriile în euro, bani care ar veni din exporturi şi din subvenţii europene. Pentru nevoile interne ale ţării, s-ar putea folosi moneda naţională. Această so