Liderii PNL au descoperit cu uimire ca platforma Stolojan-Stoica atrage adepti si ca vreo citeva zeci de notabili ai partidului au semnat un fel de apel la unitate. Cind tu dai afara pe cineva si altii cer unitate cu acel cineva, asta arata ca ai o problema, oricite volte diplomatice ar folosi semnatarii apelului.
Uimirea liderilor PNL este surprinzatoare. Era de asteptat ca a doua persoana ca popularitate de pe scena politica va rupe serios din baza electorala si de cadre a partidului. Oricite comitete si comitii de exclus oameni se intrunesc la PNL, popularitatea nu poate fi decisa pe holuri si votata in sedinte.
Conducerea PNL arata ca atunci cind a exclus pe banda grupul Stoica-Stolojan nu doar ca a incalcat bunul simt care permite membrilor unui partid democratic sa-si critice conducerea, dar a facut si o imensa greseala de calcul: cita vreme se manifesta in cadrul partidului, chiar daca iti sint inconfortabili, ii mai poti controla printr-o combinatie de posibile recompense si probabile pedepse („nu vrei o functie?”; „poate te dau afara!”).
Odata exclusi, au nu doar libertatea, ci si interesul sa se manifeste cu toata forta impotriva conducerii care i-a exclus. Pare ca sefii liberali actuali au crezut sincer ca excluderea din Partid inseamna finalul, retragerea, ca fara Partid nu mai insemni nimic. Si acum se arata surpinsi: „uite, dom`le, noi l-am dat afara si el tot mai misca!”.
Nu doar ca misca, dar ii misca si pe altii. Cum peste tot in PNL conducerea se alege pe liste, inevitabil ramin intregi grupari pe afara. Practic, fiecare filiala a PNL are o grupare dominanta si una dizidenta, de aici si numarul comiteteler de sprijin pentru Platforma Liberala. La asta se adauga atractivitatea popularitatii lui Stolojan.
Politica romaneasca este inca puternic personalizata. Liderii fac partidele, nu invers.