Ionel Fernic este unul dintre cei mai mari compozitori de romanţe şi tangouri al României. Cealaltă neostoită pasiune a lui a fost specială: aviaţia. Ionel Fernic s-a născut la 29 mai 1901.
A fost un amestec de sensibilitate, romantism, bărbăţie duse la extrem. Era o apariţie ciudată, căutată de femei însă.
În muzică s-a făcut remarcat la 18 ani cu "Balada crucii de mesteacăn", o romanţă de mare succes. La 34 de ani, pe primul loc în sufletul lui Fernic a trecut aviaţia. "De mic copil, scrie Ionel Fernic, visul meu a fost să zbor şi, împreună cu regretatul meu văr, George Gh. Fernic, căzut eroic la marele Miting Internaţional de Aviaţie de la Chicago la 22 octombrie 1930, construiam din cutii goale de portocale avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să aţâţe şi mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul şi nu aşteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el." Tatăl său era inginer mecanic. Probabil că aceasta l-a ajutat să înveţe mai repde să piloteze.
Cu o ambiţie demnă de o cauză înaltă, muzicianul a învăţat să piloteze avioane şi să sară cu paraşuta. Primul tango al lui Ionel Fernic a apărut din dorinţa lui de a-şi demonstra propria putere de a compune melodii de succes, dar şi din nevoia de a avea cu ce trăi, după cum singur mărturisea. "Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat de loc, căci îmi dădeam seama cât e de eftin, dar... trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez cât era cu putinţă zidurile banalităţii", declara muzicianul.
Compozitorul a trecut la manşa avionului abia după ce a divorţat de cea de-a treia sa soţie. El povesteşte cum a ajuns aviator. "Mă duceam să mă logodesc. De ac
