Acesta e îndemnul Aureliei Brădeanu, interul stînga al Oltchimului, care s-a întors vara trecută la Vîlcea după şapte ani petrecuţi chiar la Gyor.
Aurelia Brădeanu (32 de ani) le cunoaşte, fireşte, cel mai bine pe unguroaice. A jucat acolo 7 ani. Din 2004, cînd a ajuns la Gyor, şi pînă în 2011, a împărţit acelaşi vestiar cu Palinger, Gorbicz, Verten şi celelalte vedete ale ungurilor. Mika spune că Gyorul de acum e mai puternică decît în 2010, cînd Oltchimul a eliminat-o în semifinale, dar asta doar pentru că maghiarele au o bancă tehnică mai valoroasă.
- Mika, cum aştepţi partidele cu Gyor, fosta ta echipă?
- Nu-mi doream meciul ăsta acum. Aş fi dorit mai bine să ne întîlnim în finală. Dar aşa a fost să fie. Noi am făcut paşi greşiţi în grupă cu Buducnost şi am ajuns să jucăm cu Gyor.
- O spui de parcă ţi-ar fi teamă de Gyor!
- Nu, nu am nici un pic de frică. Am ajuns în semifinale prin forţele noastre, prin puterea noastră. Am ajuns aici şi fiţi siguri că nu ne vom da acum la o parte! Fiecare dintre noi îşi doreşte enorm să joace o finală de Liga Campionilor. Suporterii să creadă în noi, să ne susţină pînă la capăt şi poate la final vom împărţi împreună bucuria.
- Cum vezi Gyorul de acum faţă de cel pe care l-ai lăsat în iunie 2011?
- Gyor a fost întotdeauna o echipă foarte puternică. O formaţie care a avut mereu obiective îndrăzneţe. Din păcate pentru ele, şi spun asta pentru că am fost şi eu acolo, nu au ajuns niciodată pînă la trofeu. Am pierdut finala Ligii, a Cupei Cupelor şi a Cupei EHF. Sper ca acum să se întîmple la fel, să le eliminăm şi să joace Oltchimul ultimul act în Liga Campionilor! Oricum, cred că acum Gyor e mai puternică pentru că are o bancă tehnică mai valoroasă.
- Care sînt punctele lor forte?
- Au un singur punct forte: Anita Gorbicz. Cînd ea nu joacă, echipa nu merge. Am jucat acolo
