Canale, statii de metrou, sali de asteptare, spitale, scari de bloc. Acestea sunt refugiile celor fara un acoperis deasupra capului la venirea iernii. Cei mai norocosi dintre oamenii strazii prind un loc la azilurile de noapte din Capitala. Sunt oameni care nu au grija restantei la intretinere, pentru ca nu au locuinta. Marea si singura lor grija e cea a zilei de maine. Iarna, oamenii strazii isi fac casa din paturile de spital de la urgente, din statiile de metrou sau din canale. Cei norocosi prind un loc la azilurile de noapte.
In spatele unor usi pictate, la "Casa Ioana", stau 62 de suflete, in compartimente de lemn cu aer incins. La fereala de moina de afara.
LOCATARI DE NOAPTE. O cuconita de 53 de ani, imblanita in nutrie, cu bretonel de fetita si un dinte lipsa, zambeste intruna. Valerica Barnovschi - fosta educatoare in Iasi. Datoriile la intretinere au adus-o in starea de seninatate si de saracie de acum. Florica Serp, colega de camera duhnind a tutun, e procesomana de meserie de cand si-a pierdut casa. S-a refugiat de frig la azil, vara sta pe strada cu sotul ei, care acum a ramas pe la Piata Rahova, intr-un adapost de celofan.
O tanara de 36 de ani isi plimba in brate fetita de trei saptamani. Mama e una dintre favorizatele adapostului, caci poate sta aici cu fiica si in timpul zilei. Programul pentru ceilalti e de la 6 seara pana dimineata la 8. Mic dejun inclus. "Ii stimulam astfel, sa nu creada ca totul vine de-a gata. Ziua trebuie sa-si caute de lucru", spune coordonatoarea de programe a "Casei Ioana", Marieta Radu.
Ioan Theodorescu, slab ca un tar si cu unghiile netaiate, lucreaza ca paznic, dar tot nu-si permite sa stea cu chirie.
REGULI SI DORINTE. Fiecare dintre locatarii "Casei Ioana" trebuie sa treaca de vizita medicala, este spalat, despaducheat. Si nu trebuie sa-i deranjeze pe ceilalti in nici un fel. Desi regu
