Presedintele Traian Basescu ar putea esua in tentativele sale de regrupare si reinsufletire a fortelor pro-reforma, scria acum o saptamana respectabila publicatie Oxford Analytica. La aceeasi concluzie, converg toate cele patru articole publicate de un an incoace, de catre acelasi grup de analisti. Capacitatea reformatoare a Presedintelui este creditata de autori cu conditia ca " PD-L sa propuna un program coerent si dens, acceptat de catre majoritatea populatiei". Si totusi ramane insuficient. Fara obtinerea votului majoritar in Parlament de catre partidul prezidential, "chiar daca este reales in 2009, Basescu ramane prizonierul actualei oligarhii" .
Argumentele aduse tin de viata politica si economica interna, asociind in egala masura criticile rapoartelor europene de monitorizare. Surpriza apare cand realizezi cat de performant este exportul romanesc al mult mediatizatelor expresii romanesti, pe care le citez in traducere "new economic moguls", "pro-oligarchy parties" sau "trans-party oligarchy".
In pofida inconvenientelor date de importul formelor argumentative, nu putem nega ca "actuala clasa politica, administratie publica si justitie au o identitate comuna: reforme blocate". Mediocritatea initiativelor publice tapeaza si domeniile agriculturii, educatiei, sanatatii, privatizarii, cercetarii si inovarii. Mai mult sau mai putin superficiale, demarate in principal cu infuzii relevante de bani publici, progresele calitative stagneaza pe fiecare palier in parte. Consecintele derapajelor au devenit repede vizibile, in economie si justitie deopotriva. Suplimentarea bugetelor devine ineficienta pe fondul sistemelor inca nereformate si nu va face decat sa amplifice actualele gauri negre.
Chiar si promisiunile asumate generos de catre Romania si monitorizate de catre Comisia Europeana (CE) sunt ostentativ tergiversate. "Tonul bland al