În urmă cu câţiva ani se discuta foarte serios, în cercurile competente, despre canonizarea lui Dom Pierre Perignon (1638-1715), pivnicerul de la abaţia Hautvillers, care a gustat un vin anume şi a strigat către călugări: "Veniţi repede! Beau lumina stelelor!". Legenda spune că tocmai descoperise şampania.
E doar o legendă, el trebuia să găsească o metodă de eliminare a gazelor din vin, care produceau dese explozii şi îi obligau pe cei care se ocupau de sticle să poarte măşti grele de fier. Misterul care înconjura procesul fermentaţiei şi producţia (nedorită pe atunci) de bioxid de carbon îi făceau pe unii să vorbească despre "vinul diavolului". Fără a contesta meritele celebrului Dom Perignon, el nu a făcut decât să aplice în mod creator lucrările medicului şi omului de ştiinţă britanic Christopher Merret, care cu 40 de ani înainte de presupusa dată a "inventării" şampaniei prezenta în faţa membrilor Societăţii Regale ceea ce azi numim "methode champenoise". Era în 1662.
Dar vinul spumos, produs printr-o fermentaţie secundară în regiunea Champagne, şi-a cucerit renumele şi datorită asocierii sale cu încoronarea regilor Franţei. Marii producători au depus eforturi substanţiale pentru a crea o istorie şi o identitate a vinului, asociindu-l cu nobleţea, prosperitatea, luxul şi festivităţile. A fost însă nevoie de munca văduvei Barbe-Nicole Clicquot Ponsardin pentru a face din şampanie o băutură de lux. Un lux destul de accesibil. Fiică a unui fabricant de textile, căsătorită cu un cunoscut producător de vinuri, rămâne văduvă la doar 27 de ani şi începe o viaţă nouă. Deşi obiceiurile contemporane puneau accentul pe femeia casnică, îşi ia în serios rolul de femeie de afaceri. "Într-o lume în continuă mişcare trebuie să inventăm lucrurile care vor fi necesare pentru ziua de mâine, să fim înaintea celorlalţi, să fim hotărâţi şi