Locul este ager, nemilos de harnic în tenacitatea lui gospodărească si începe viguros cu verde ca o frază de Zaharia Stancu. Acum vedem altfel câmpia, ghicind în ea ajutorul secret si precis al chimiei...
Turnu-Măgurele, Oraşul chimiei şi al Dorobanţului de bronz de la 1877, purtând cuşma dată pe ceafă. Ca-n Grigorescu. Cu raniţa la spinare şi pătura reglementar înfăşurată, cu puşca la picior, mărime naturală, cu trăgaciul vizibil, pe care dacă ai apăsa, arma de bronz ar lua foc...
Cine o fi născocit şi ce-o fi vrut să însemne vorba aceasta atât de veche, „Vlaşca şi Teleormanul", nu ştim şi este de preferat să o lăsăm în umbră ca pe un mister al lui Moromete - deriziune? batjocură? strigăt de mânie?...
Stăm în grâul câmpiei sud-dunărene, cu grâul mustăcios până la şold, verde, aspru şi înţepător, stăm în unduirile lui calme ca blana spălată a unui animal orgolios şi curat întins la soare...
Stăm şi ne spovedim în grâu, sub soarele grâului, care este soarele acesta, neîmplinit, soarele de iunie...
Tot ce putem mărturisi noi, acum, este ca o trezire odihnită şi limpede după o trudă grea şi binecuvântată.
De aceea şi întârziem aici, în grâu, fără să ne fi vorbit, fiecare făcându-ne că ne reamintim numele florilor din graiul copilăriei pierdute... contrazicându-ne, prefăcuţi, cu grâul până la şold, în peripatetica aceasta a grâului, pe când spicele, ţepoase, ne înţeapă trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult...
Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură şi le muşcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenţei.
Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluşi parfumul vieţii şi al întregului totului-tot... @
