Mircea Drimba s-a sinucis pentru că era șomer. A primit telefon de angajare la o zi după ce a fost îngropat. Bărbatul avea un copil de patru ani bolnav de epilepsie, credite restante și era disperat că angajatorii nu-i dau nicio șansă. În ultimul an, numărul orădenilor care și-au pus capăt zilelor a crescut cu 50%.

Citește aici ce a povestit Mircea Drimba reporterilor Adevărul de Seară, în urmă cu câteva luni, la o bursă a locurilor de muncă

Mircea Drimba a primit prima lovitură de la viață în anul 2008, când fabrica la care lucra s-a închis. În perioada care a urmat, bărbatul s-a reprofilat în funcție de joburile existente. Din aprilie 2010 însă, toate porțile păreau să-i fie închise. După două luni de căutări, în iunie, Mircea, în vârstă de 42 de ani, a apelat la Bursa Locurilor de Muncă Ruhama. „Jumătate din viață am fost forjor. După ce mi-am pierdut locul de muncă, am încercat să fac orice pentru a-mi întreține familia", mărturisea atunci Drimba pentru Adevărul de Seară Oradea. „Am fost muncitor în construcții, am lucrat în frig și în ploaie pe timp de iarnă, m-am angajat grădinar la casele bogătașilor, am fost muncitor și la o firmă de curățenie", povestea bărbatul. „Aș munci orice, n-am pretenții. Sunt disperat pentru că am o fetiță de patru ani, care face tratament pentru epilepsie", spunea Mircea. „Mă mulțumesc cu un salariu de 600 de lei și visez să primesc și bonuri de masă", spera bărbatul.

Orădenii care au rămas șomeri după 40 de ani, se încadrează cu greu pe piața muncii

Învins de neputință

Din păcate, visul lui Drimba nu s-a putut îndeplini. Bărbatul a luptat cu sărăcia până în ultima clipă. „Săptămânal își depunea câte șase CV-uri. Venea acasă cu speranță, pentru că i se spunea că va fi sunat. Telefoanele nu mai apăreau însă", explică soția lui, Angelica. Unul din joburile de la care aștepta răspuns era de muncit