Sunt multe de reproșat presei din România, ceea ce am și intenționat scriind cel puțin săptămânal despre derapajele ei. De la senzaționalismul josnic și mizeriile propagandistice, la lenea jurnaliștilor de a alerga după subiecte majore, până la abandonarea eticii și a ortografiei, multe dintre păcatele recente au fost relevate, cu gândul la remedii. Și totuși, trebuie recunoscut că în zilele asaltului cinic asupra instituțiilor statului de drept a USL și a complicilor, presa a fost la post și a dezvăluit ce se întâmplă, a explicat ce înseamnă aceste lovituri și ce consecințe pot avea asupra României. Divizată pe timp de pace, subordonată intereselor mogulilor și mogulașilor, umilită și sastisită de criză, de întârzierea salariilor și de perspectiva șomajului,  mass-media s-a mobilizat altfel în aceste zile, a scormonit mai mult și a reușit să aducă la vedere ceea ce n-ar fi fost de nasul publicului, dacă ar fi rămas după intențiile politicienilor. Efervescența pleacă de la momentele penibile ale condamnării și arestării lui Adrian Năstase, o telenovelă prost regizată și prost jucată, care a reînviat curiozitatea jurnaliștilor, le-a reascuțit spiritul de observație și le-a stimulat mândria. ”Nu ne luați de proști!”, par să fi gândit deopotrivă tinerii reporteri de teren, cât și vulpile bătrâne, publiciștii-comentatori consacrați.

Doar așa a putut publicul să afle, de la televizor, din ziare sau de pe Internet, ce este un plagiat și cum arată el în versiunea Ponta, cum se încearcă mușamalizarea, cum s-a politizat de tot televiziunea publică, de ce nu se pot legal modifica anumite legi prin ordonanță de urgență, cum se încalcă în premieră deciziile Curții Constituționale și de ce e asta grav ș.a. Măria sa, Internetul a făcut posibil ca jurnaliștii străini să transmită peste mări și țări alertele despre România, iar opiniile lor să revină la publicul român apro