Starul din „Easy Rider”, prezent la Cannes cu două filme, vorbeşte despre cel mai dificil rol din carieră, în „Mad Dog Morgan”, despre anii de boemie de la Hollywood, despre artă şi divorţuri urâte, dar şi despre Cristian Mungiu. Sursa: APSursa: Hepta
1 /. La 72 de ani, Dennis Hopper e întruparea a ceea ce ar fi putut fi James Dean dacă ar fi supravieţuit anilor de boemie de la Hollywood: o figură bonomă, puţin conservatoare, cu poveşti uluitoare dintr-o altă viaţă a cinemaului american. În anii 60, a făcut revoluţie la Hollywood cu „Easy Rider” (1969), filmul care a introdus pe marile ecrane generaţia Woodstock. Fotograf, pictor, colecţionar de artă (unul dintre cei mai mari din lume), tată a patru copii de la cinci soţii diferite, fost cocainoman, Dennis Hopper are în spate o întreagă istorie a cinematografiei.
Din cele aproape 200 de roluri ale sale, a rămas în memoria cinefililor pentru cele din „Blue Velvet” al lui David Lynch şi „Apocalypse Now” al lui Francis Ford Coppola, pe lângă „Easy Rider”. La Cannes, a făcut „lobby” pentru două filme: „Palermo Shooting” al lui Wim Wenders, în care joacă rolul Morţii, şi „Chelsea on the Rocks”, un documentar despre hotelul în care au închiriat camere sute de vedete, de-a lungul timpului.
Într-un interviu acordat EVZ, la Cannes, Hopper povesteşte despre James Dean şi John Ford, revoluţia blugilor la Hollywood, divorţuri, artă, şi despre filmul pentru care a căutat finanţare împreună cu Cristian Mungiu. EVZ: Încep să vă placă poveştile cu fantome. Aţi venit la Cannes cu „Chelsea on the Rocks” şi „Palermo Shooting”...
Dennis Hopper: De fapt, în „Chelsea on the Rocks” am o singură replică... Ce-am căutat la hotelul ăla? Păi, mi-am urmat şi eu eroii. Filmul lui Wenders e despre fotografie, iar dvs. sunteţi şi fotograf. Personajul spune la un moment dat că digitalul a omorât fotografia