666 nu e numărul “ăla”, e repartiţia discurilor scoase de Baniciu, cu Phoenix, Pasărea Colibri şi solo.
Cu Phoenix e clar, pe lângă DVD-ul “Baba Novak” (2006) şi CD-ul cu acelaşi titlu, apărut cu un an mai devreme, Mircea a participat la albumele intrate în istoria rockului din România. Este vorba despre “Cantafabule” (1975) – primul album dublu de la noi, “Mugur de fluier” (1974), “Meşterul Manole” (1973) şi “Cei ce ne-au dat nume” (1972). Cu siguranţă, aceste albume, editate de Electrecord şi reeditate după ’90 şi în varianta de compact disc, se numără printre cele mai bine vândute discuri din România, din toate timpurile. Îmi amintesc cum la începutul anilor ’80, discurile Phoenix fiind interzise, se vindeau fără coperţi, pe sub mână, cu 25 de lei, iar tirajul lor rămâne un mister pentru totdeauna. La mijlocul anilor ’90, “fenomenul Pasărea Colibri” a fost iarăşi în topul vânzărilor şi, pentru că în acei ani pirateria era în floare, nici aici nu se cunoaşte tirajul.
Albume. În 2003, când a apărut “Pasărea Colibri – 10 ani” (dublu CD audio, dar şi DVD), producătorul (Roton) nu a estimat corect, tirajul fiind mult sub cererea de pe piaţă şi, din păcate, ulterior nici nu s-a “riscat” să facă reeditări. Celelalte patru albume sunt “Încă 2000 de ani” (2001), “Cântece de bivuac” (1999), “Ciripituri” (1996) şi “În căutarea cuibului pierdut” (1996). Neînregimentat la nici o pasăre, Mircea Baniciu a înregistrat solo, pe vinil, cinci discuri superbe, patru LP-uri şi un EP, iar cât de curând va atinge cifra şase, cu noul material discografic (e gata!) intitulat “Eşarfa” (Best of – volumul 1).
Lume, lume. “Secunda 2” a apărut în 1991 la Publi Partner şi conţine zece piese: “Întoarcerea la orient”, “Dealul cu dor”, Diligenţa de Bizanţ”, “Un zvon”, “Himera”, “Maşina timpului”, “Pisica neagră”, “Căruţa”, “Odă la băncile Elveţiei”,
