Staţiunea considerată odinioară drept una de fiţe (prin anii ’80 era chiar peste Mamaia) este acum un amalgam de lux şi prost gust. Găsim aici hoteluri vechi, cu iz „tovărăşesc“ şi unităţi de patru stele, vile de protocol unde Ceauşescu poposea din când în când şi unde avea propria plajă şi propriul dig, prevăzut cu trecere specială pentru ambarcaţiunile conducătorului iubit. Sursa: Cătălin Ionescu
În schimb, este staţiunea cu cea mai multă viaţă, de zi şi de noapte. Nu există o sută de metri în care să nu te îmbie – prin pancarte ce ocupă jumătate de trotuar – terase cu autoservire sau restaurante de patru stele. Dacă faci imprudenţa să te înarmezi cu bani ceva mai mulţi, la întoarcerea la hotel vei constata că nu mai ai o leţcaie.
CUM AJUNGI
CAZARE
Pe strada de la kilometrul „0“ a revenit şi Constantin Simidreanu, „pictorul litoralului“. Pe lângă el sunt permanent câteva zeci de admiratori, uimiţi de simplitatea cu care artistul reuşeşete să finalizeze tabloul în câteva minute. Pe aceeaşi stradă mişună zeci de clovni, tineri care îţi „agaţă“ din mers juniorul şi îi fac pe loc, din baloane, o sabie sau o floare: „pentru numai 5 lei!“
Seara cu birjarul, noaptea în cluburi
Plaja este cea mai bună din sudul litoralului: există şi o zonă exclusivistă, de şezlonguri şi umbrele (20 de lei/zi), unde poţi închiria ski-jet-uri, „banane“ şi hidrobiciclete. Zona „Steaguri“, aleea celebră către plaja la fel de celebră, este şi astăzi plină de mini-buticuri pline de jucării gonflabile, papuci de plajă sau gogoşi mai mult sau mai puţin „înfuriate“, terase la „împinge-tava“ sau restaurante bine ascunse pe la umbră.
Noaptea, Neptunul este printre puţinele staţiuni din sud unde poţi petrece în cluburi, fie că se cheamă „Alcatraz“, “Why Not“, „Temple“ sau „Kremlin“. Îndrăgostiţii