„Asta mi-e cel mai greu sa suport: sa creada oamenii ca i-am amagit”, spunea la inceputul primaverii Eugen Nicolaescu. Au trecut peste sapte luni de cand liberalul conduce din nou Ministerul Sanatatii, dar nu se poate spune ca e un ministru cu cas la gura. Precedentul sau mandat (2005-2008) a fost cel mai lung din ultimii 20 de ani din istoria acestui minister.
Nicolaescu stie cum merg lucrurile: e un politician versat, cu experienta, intrat intr-un guvern care are parte de un sprijin parlamentar solid. Pentru refacerea sistemului medical este nevoie de un ministru al Sanatatii puternic. Toate ingredientele pareau sa fie la locul lor. Cu exceptia unuia.
Eugen Nicolaescu si-a inceput mandatul cu un aplomb extraordinar. Promitea sa fie acel ministru care va reusi sa-i zgaltaie pe marii moguli ai medicinei romanesti, acei poli de putere care nu doresc schimbarea sistemului pentru ca, din starea lui actuala, ei castiga gramezi de bani pe spinarea pacientilor. Promitea multe si, fara sa fie silit de nimeni, a dat si termene pentru indeplinirea acestor promisiuni.
Dorea sa se desprinda de imaginea politicianului care, in vara incinsa a lui 2012, lansa declaratii extrem de agresive la adresa adversarilor politici, a institutiilor europene, a ambasadei SUA. Dorea sa fie acel ministrul ferm, care ofera cetatenilor termene clare si se tine de cuvant.
Dar deocamdata, in aceste sapte luni, s-a dovedit ca cel mai longeviv ministru al Sanatatii din istoria post-decembrista a Romaniei ne-a dus cu vorba. Tabloul de mai jos, compus exclusiv din cuvintele lui Eugen Nicolaescu, este inspaimantator. Intotdeauna m-au infricosat oamenii care fac promisiuni cu usurinta cu care beau apa rece.
MINISTRUL SANATATII DESPRE DEFINIREA PACHETULUI DE SERVICII MEDICALE DE BAZA
Saptamana viitoare e 1 august si, rand pe
