Ardud este recunoscut ca o localitate straveche fiind locuita inca din epoca bronzului, avand ca ocupatii de baza agricultura, cresterea animalelor, fieraria, tamplaria, tesutul.
Localitatea proaspat declarata oras (2003), strabatuta de paraiele Homorod si Sos, se situeaza la 20 km spre sud de resedinta de judet, Satu Mare, pe drumul european E81, pe fasia de contact dintre dealurile Codrului si campie.
In anul 1369 Ardudul este ridicat la rangul de de oras de campie, iar in anul 1378 este pomenit ca district in comitatul Satu Mare. In anii 1481 nepotul lui Dragos Voda, Bartolomeu ce avea printre alte posesiuni si domeniul Ardudului, construieste o cetate din piatra cu patru turnuri si sunt de aparare in partea de nord-vest a localiatii Ardud.
In 1730 contele Alexandru Karoly construieste o cetate - castel pe locul vechii cetati, folosind peretii si fundatia celei anterioare, unul dintre turnuri se pastreaza si astazi.
Primii colonisti ajung aici in 1726, dar din cauza neintelegerilor din ce in ce mai vehemente dintre localnici si colonisti, acestia din urma parasesc localitatea cu permisiunea contelui si se stabilesc in Beltiug. Au urmat alte valuri de colonizari, mai reusite, in urma carora a fost randul populatiei maghiare sa se mute in cea mai mare parte in Viile Satu Mare.
Cetatea deteriorata a fost renovata de contele Karolyi in 1730, in documentele istorice el fiind mentionat ca fiind "mana dreapta" a lui Francz Racozi al II-lea conducatorul rascoalei din 1703 - 1711 indreptata impotriva stapanirii habsburgice. Astazi se vad numai ruinele constructiei si un bastion refacut.
In capela cetatii si-au legat viata in 1847 poetul Sandor Petofi si Julia Szendrei, fiica intendentului cetatii din Ardud. Altarul capelei a fost salvat inaintea distrugerii cetatii, azi se afla in capela Pa
