Si in acest an, ca si in ultimii 10, aproape ca mi-a venit sa-mi inchid telefonul de Sarbatori datorita invaziei de SMS-uri trimise in masa de diverse cunostinte mai mult sau mai putin ocazionale. Dezvoltarea exploziva a tehnologiei de comunicatie a adus dupa sine o multime de aberatii, de parodii aproape monstruoase ale poate celei mai umane trasaturi dintre toate: comunicarea. Dintre acestea, insa, nici unul nu e mai devastator pentru mine decat fenomenul SMS-urilor si mailurilor de felicitare in masa.
Tot felul de persoane dintre care pe unele de abia le cunosc, imi transmit mesaje romantat-siropoase cu formulari usor arhaice, de genul „Fie ca Lumina Sfanta a Pastelui sa pogoare …” Semnat Ramona. Ramona cine?? Nu spune. Se presupune ca ar trebui sa o stiu.
Ce isi imagineaza, oare, ca realizeaza cei care fac asa ceva? Ar trebui sa ma bucur? Pentru ca am fost pus de o secretara pe o lista de distributie? Actul felicitarilor de sarbatori e unul profund uman, foarte personal, intim aproape. El merge de la apropiat la apropiat, de la prieten la prieten, e o manifestare a preocuparii pe care o avem pentru ceilalti, a faptului ca ni-i dorim aproape, in ciuda distantei, in aceste momente speciale. Cum cred cavalerii bulk-ului ca pot reda aceste sentimente trimitand acelasi text in masa la sute de oameni?
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Adrian Stanciu. Si in acest an, ca si in ultimii 10, aproape ca mi-a venit sa-mi inchid telefonul de Sarbatori datorita invaziei de SMS-uri trimise in masa de diverse cunostinte mai mult sau mai putin ocazionale. Dezvoltarea exploziva a tehnologiei de comunicatie a adus dupa sine o multime de aberatii, de parodii aproape monstruoase ale poate celei mai umane trasaturi dintre toate: comunicarea. Dintre acestea, insa, nici unul nu e mai devastator pentru mine decat fenomenul SMS-urilor si mailurilor