Un referendum interzice constructia de minarete in Elvetia. In regiunea Calabria din sudul Italiei izbucnesc violente rasiale. O dezbatere intensa si in contradictoriu se duce in Franta pe marginea identitatii nationale. Aceste evenimente au foarte putin in comun, dar toate indica o tendinta europeana in ascensiune.
Mai mult decat oricand in ultimele decenii, frica devine forta dominanta in politica europeana. si nu e o frica abstracta, neconturata: este, in primul rand, o frica fata de alteritatea noneuropeana, perceputa de un numar tot mai mare de europeni "albi" ca amenintare la adresa identitatii si modului de viata european, daca nu chiar la adresa sigurantei noastre fizice si a locurilor de munca.
In plin centrul acestor dezbateri se plaseaza problema islamului si a migratiei. Succesul recentului eseu semnat de Christopher Caldwell, "Reflectii asupra revolutiei in Europa", este un semn al fricii fata de "islamizare" – o frica augmentata de impactul destabilizator al unui moment dificil economic.
Cazul Frantei este interesant, fiindca aceasta tara s-a descurcat mai bine decat majoritatea altora in combaterea declinului economic, in virtutea unui sistem functional de protectie sociala. Dar dreapta se teme ca alegerile regionale programate peste doua luni s-ar putea transforma intr-un referendum asupra guvernarii sale. Asa ca lansarea de catre presedintele Nicolas Sarkozy a dezbaterii despre identitatea nationala nu este deloc accidentala.
Tactica sa ar putea insa avea usor un efect contrar. Prin plierea pe instinctele dreptei, Sarkozy risca sa reconsolideze un partid in decadere – un partid pe al carui electorat Sarkozy l-a atras de partea sa in alegerile din 2007, dar care si-ar putea recastiga alegatorii in 2010. De ce sa nu votezi pentru "original", daca ai ocazia?
Dar, dincolo de strategiile electorale orientate pe termen