Laitmotivul tuturor manifestaţiilor care au loc zi de zi în întreaga ţară este solicitarea ca preşedintele Traian Băsescu să demisioneze. Şi, evident, şi primul-ministru. Opoziţia, la rândul ei, a formulat, în mod explicit, o cerere în acelaşi sens. Pentru a pune în discuţie retragerea de la putere a domnului Traian Băsescu, USL face demersurile necesare pentru convocarea în sesiune extraordinară a Parlamentului.
O bună parte a societăţii civile îi spune, cât se poate de explicit, şefului statului că este timpul să-şi întrerupă mandatul. La rândul său, preşedintele Traian Băsescu utilizează mai multe motive, care îl determină să ignore atât presiunea străzii, cât şi demersurile opoziţiei şi societăţii civile. Care sunt, aşadar, argumentele pentru care preşedintelui i se cere să plece şi care sunt argumentele care îl determină pe acesta să rămână?
Este greu de contestat, după ce au fost făcute atât de multe cercetări de piaţă la cererea tuturor partidelor, inclusiv a celor aflate la putere, ca, de mult timp, regimul Traian Băsescu nu se mai bucură de un minimum de credibilitate. Practic, din toate sondajele efectuate rezultă că acest regim mai beneficiază de încrederea unui procent plasat sub 10 la sută din populaţie, iar, sub aspectul intenţiei de vot, PDL se situează undeva între 20 şi 30 la sută. Prea puţin pentru a tăia şi a spânzura în continuare. Printr-o inginerie politică, preşedintele Traian Băsescu a reuşit însă, atrăgând în această afacere şi un partid artificial, UNPR, care nu a fost niciodată validat de alegători să încropească o majoritate atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.
O majoritate instabilă. Şi dovada că aşa stau lucrurile este că nu mai puţin de 17 legi importante au trecut prin asumarea răspunderii şi nu prin procedeul normal al dezbaterii şi votării articol cu articol. Deci, în România, se legiferează, ca urmar
