Cea mai sublima intelepciune si cea mai mare bucurie e cea a credintei pline de iubire. Cind crezi esti mare intelept, in ciuda parutelor infringeri. Caci iubirea aduce marea biruinta a inimii. Apoi a nins. Era vacanta si intram in anul implinirilor. A aparut sfioasa si alba pe holul acela intunecat, luminindu-l. Avea ochii nespus de mari si de sinceri si niste degete lungi ce nu stiau sa minta. Astfel, totul a reinceput de la zero si s-a sfirsit tot acolo. Vedeti, Occidentul l-a ratat pe zero, considerindu-l cel mult o idee periculoasa, aici totul incepe cu unu, in timp ce in Orient povestea lui zero e opera nimicului, ea evoca imaginea neantului primordial, e totul. Deci ea venea din Orient. Dar metamorfozata. Se aseza in primul rind si ma urmarea cu ochii aceia mari, visatori. Era clar ca venea pentru mine si eu ma atasasem atit de mult, incit prezenta ei imi devenea necesara. Imi inroura viata, imi aducea puritatea de care aveam atita nevoie. Si sfintenie, caci totul intre noi era sacru. Eu sunt etern, Eu sunt efemer. Eu sunt. Renascut din colbul suferintei, Eu sunt Samarineanul iubirii, Eu sunt logodnicul sferei. Eu sunt. Te-am iubit. Aici este totul, toata Legea, toata Evanghelia. Te-am iubit pina la iesle, pina la Cruce, pina la Euharistie. Te-am iubit cu toata nevrednicia mea, te-am iubit fara seaman. Am lasat Cerul meu si ingerii mei pentru a veni la tine. Te-am iubit mai mult decit insasi viata mea. Ti-am dat totul in taina iubirii mele. Din toata vesnicia, tu esti dragostea mea. Te iubesc cu o iubire mai presus decit mine insumi. Te-am iubit ca Iisus, dumnezeiescul cersetor al iubirii. Ti-am intins mina. Grijile au trecut sau n-au trecut, indoielile au venit sau n-au venit, biruite cu dumnezeiasca rabdare a dragostei. Aceasta e trista istorie a neincapatoarei mele inimi. Nu pot sa mai cred in alta iubire, asta e sfinta si nepacatoasa. Pentru ea am cazut si