Incorigibilul umanist si-a asezat acum zimbetul Divertis sub haioasa toca oxfordiana, bifind astfel si bagatela asta encomiastica. Daca exista Teatrul National din Caracal, de ce n-ar exista si Universitatea din Mahmudia? Auzii, zilele trecute, la radio, ca factorii de raspundere din Caracal se zbat sa readuca la viata un prestigios teatru national local de care, sincer sa fiu, nu auzisem (inca). Bravo lor! Daca vor reusi (si, sigur, vor reusi), atunci alt viitor spiritual le suride celor 40.691 (1!) locuitori ai urbei haiducului Iancu Jianu. Daca... universitatea din Mahmudia e doar o subtirica gluma de cap insolat, nu la fel de glumeata e, sa zicem, pomenirea Universitatii din Constanta, nu? Alta palarie. Desi... Megalomania lui Pingelica se transferase - democrat partinic - si sectorului universitar, revenindu-i mai fiecarui judet sarcina sa infiinteze o universitate (de stat, se-ntelege). Ca nu toate judetele reusisera, pina la impuscatul decembrie '89, sa puna in practica sarcina, asta-i alta chestiune (tinind de imprevizibilul istoriei). Cei care insa s-au harnicit, au indeplinit integral sarcina trasata si mai unde coborai din tren, dadeai de-o universitate. Una mai prestigioasa decit alta. Cu rector, cu profesori, cu asistenti, chiar si cu studenti: totul cu acte in regula. Sa te fi tot pregatit la alesele institutii! Era, ca-ntr-un David Lodge realist socialist, o tehuie naveta generalizata, in care... cadrele universitare se calcau pe bombeuri in nodurile de cale ferata. Studentii? Ce distinse viitoare cadre de nadejde pentru societatea multilateral dezvoltata! Unde-i Heidelberg-ul romanesc de altadata? Asta, doar ca sa cadem un pic in opereta. (Desi, de drama e vorba.) Pentru ca tarii, inteleptei Romanii gindite de barbatii ei intelepti, ii erau suficiente trei importante universitati: Iasi, Bucuresti, Cluj, acestea asumindu-si, in timp - tocmai prin unici